0744-181-268
contact@leaganulvietii.ro

8 Mar 2017

Emotia copilului, intre cuvinte si fapte (1)

 

Cum invata copilul sa-si exprime emotiile? 

Mara se joaca  afara cu o stropitoare,  la un moment dat Cezar foarte interesat de stropitoarea ei vine si o ia fara un cuvant, apoi alearga cu ea la furtun pentru a o umple. Mara se repede peste Cezar si vrea sa-i smulga stropitoarea  careia  Mara nu-i da drumul din manute.  Cezar incepe sa tipe iar Mara loveste. Pare familiar?

Copiii traiesc o gama larga de emotii intocmai cum fac si adultii. Ei pot simti bucurie, tristete, furie, extaz, entuziasm, dispret etc.  A fi copil inseamna poate sa ai o gramada de culoare in lumea ta interioara, culoare pe care nu stii cum sa o asterni pe hartie pentru ca ceilalti sa o inteleaga mai bine. Si mai mult decat orice nu stii sa numesti fiecare culoare in parte chiar daca o simti, o vezi in interiorul tau.  Un curcubeu neexprimat! O noutate. Cum pot ei pune toate aceste bucatele din experientele lor zilnice de  mandrie, frustrare, umilinta, entuziasm, curaj, dezamagire, iubire sau singuratate in cuvinte? Sa stie ca le pot numi intr-un fel, sa le identifice si apoi sa poata vorbi despre ele? Lumea poate fi bogata, colorata in ambele sensuri ale trairilor, fie pozitive, fie negative.

  • Ca si adultii, copiii se infurie, se simt dezamagiti, singuri, iubiti, energici, frustrati, fericiti, dar cel mai adesea nu cunosc cuvintele care exprima aceste emotii si apoi nu stiu sa vorbeasca despre cum se simt.

Care este riscul?

De cele mai multe ori copiii ajung sa-si exteriorizeze emotiile( neintelese) in maniere nepotrivite. Acest lucru duce cu usurinta la exprimari neadecvate si comportamente nedorite. Mai departe lipsa unor strategii  eficiente de a face fata unor stari si de a-si regla emotiile conduc catre un autocontrol slab. Pentru unii copii poate duce la lipsa sau neintegrarea in grupul egalilor de varsta, la  comportamente agresive iar efectele exprimarii emotiilor intr-o maniera agresiva, nedorita, neacceptata se pot transforma mai departe in efecte de tip cascada.

  • A fi capabil sa numesti o emotie este primul pas in a fi capabil sa faci fata unei emotii!

Sudiile arata ca un vocabular bogat in cuvinte ce exprima emotii si mai ales emotii pozitive, ofera copilului mai multe sanse sa aiba un comportament pozitiv si mai putin provocator. De asemenea este una din pietrele de temelie pentru relatiile pozitive intre egalii de varsta, cu parintii sau cu alti adulti semnificativi.

Ce rol au emotiile in toata povestea asta? Care este legatura intre simplele emotii si reglarea eficienta, autocontrol si comportamentul pozitiv al copilului?

Ce inseamna comportamentul provocativ la copilul prescolar?

Studiile arata ca agresivitatea in comportament este la apogeu la copii in jurul varstei de 2 ani, urmand sa se stinga usor, usor dupa 2 ani jumatate odata cu achizitionarea limbajului. De ce? Pentru ca micutul invata noi forme de a-si exprima dorintele si nevoile odata cu folosirea cuvintelor. Ne putem imagina ce se intampla daca micutul este ajutat in acesta achizitionare de formule de exprimare, mai ales in zona emotiilor.

Ce inseamna comportament pozitiv?

A fi capabil sa gestionezi emotiile insemna in primul rand sa le cunosti. Apoi, a fi capabil sa numesti o emotie este primul pas in a fi capabil sa faci fata unei emotii.

Lumea copilului este o lume de intuneric, acum el ia contact cu primele sale emotii si cu lumea adultilor plina de noi tonuri, de noi cuvinte, de stari in care copilul se scalda precum un burete intr-o balta de culori.  Aici este treba mamei sa inceapa sa-i vorbeasca copilului despre aceste emotii si apoi sa-l ajute sa le numeasca, atunci cand una dintre ele il cuprinde, si mai apoi sa-l invete maniere in care poate raspunde eficient si ecologic acestor diferite stari.

Cu cat vocabularul copilului este mai bogat, cu cat are mai multe cuvinte in vocabular care pot numi emotii, cu atat poate face distinctii si diferentieri mai fine intre ele, lucru ce il va face mai capabil sa-si comunice sentimentele. Acest lucru il va ajuta sa:

  • Sa-si inteleaga si regleze mai bine emotiile
  • Sa inteleaga mult mai bine felul in care se poate simtii altcineva
  • Asta inseamna ca poate interactiona cu acea persoana mai eficient, corespunzator
  • Poate intelege mai bine alte persone si se poate pune cu usurinta in papucii acelei persoane, deci poate fi mai aproape de empatie

Ce este de facut?

Parintii\educatorii pot ajuta copiii sa identifice diferitele emotii pe care le traiesc si sa a le inteleaga!

Cum?

  1. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care parintii il pot face este de a-i forma copilului un vocabular cat mai vast al emotiilor. Aceasta imbogatire il va ajuta pe acesta sa-si identifice emotiile pe care le traieste. Nu totul se reduce la bucuros sau tris!
  • Putem ajuta copiii sa-si inteleaga emotiile pornind de la numirea acestora iar apoi incurajandu-i sa vorbeasca despre cum se simt.  Se pot folosi experientele cotidiene din belsug pentru a face asta. Parintele obseva si pune in cuvinte in locul copilului. Il ajuta sa-si numeasca emotia!

De exemplu: “Tata a plecat iar tu plangi. Esti trist ca tata a plecat”.

Sau

“Vad ca nu reusesti sa-ti legi sireturile, asta te face probabil sa te simti frustrat”.

  1. Parintii\educatorii\bunicii\ bonele pot oferi copilului cat mai multe posibilitati de a identifica diferite emotii proprii dar si ale altora.

De exemplu:

Mama incearca un nou joc de jonglerie, care o face sa-I scape mingile foarte des din maini. Mama poate vorbi in acest timp cu copilul despre emotiile care sunt iscate de nereusite! “ Ah, ce frustrant este sa-ti scape mingile astea de atatea ori!” poate spune aceasta.

Sau

Vizita Emei te face sa razi mult si te distrezi. Vad ca te distrezi. Trebuie sa fi foarte incantat si bucuros. Esti entuziasmat?

Sau

Mihai a cazut cu bicicleta, cum crezi ca se simte?

  1. Acum putem vorbi copilului despre diferite strategii de a raspunde unor emotii specifice, conflicte sau probleme.

De exemplu:“ iti amintesti ieri cand toata mancarea pentru pranz de pe aragaz  s-a ars? Mami s-a suparat atat de tare! Iti amintesti ce fata avea mami suparata? Poti face o fata suparata ca cea a  mamei?”

Parintele insusi poate vorbi cu copilul  despre propriile modalitati  diferite prin care el face fata unor emotii. “Cand ma supar tare, inchid ochii, numar pana la trei si apoi incerc sa gasesc cea mai buna solutie la problema mea”

  1. Parintii invata copilul sa-si identifice emotiile si sa le exprime in maniere pe care familia lor  o considera adecvata.

De exemplu: “Cateodata bunicul se infurie cand magazinul este dezorganizat. Ce face? Se aseaza pe o banca pana isi da seama ce vrea sa spuna in legatura cu asta. Ar trebui sa stai sa te gandesti atunci cand te te infurii!”

 

Asadar sa extindem vocabularul  emotional al copiilor este esential, este o abilitate importanta si  piatra de temelie pentru a sprijini comportamentul pozitiv la copii.

Cum anume pot parintii dezvolta un vocabular bogat in ceea ce priveste emotiile copiilor, vom vorbi mai pe larg intr-un articol viitor. Pana atunci va puteti gandi la 10 emotii diferite pozitive si negative pe care le puteti discuta cu cel mic, identificandu-le la personaje din carti folosindu-va de intrebari precum: Cum crezi ca se simte el\ea? Ce-l face sa se simta astfel? Tu te-ai simtit vreodata asa? Iti poti aminti un moment in care te-ai simtit in acest fel? Dar mama\tata\bunica? Cum arata fata ta morocanoasa\ entuziasmata\plictisita\uimita?….

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adaugă un comentariu