0744-181-268
contact@leaganulvietii.ro

20 Aug 2018

De ce copilaria mica este o mare sansa pentru orice copil ?

Copilaria Mica - o mare sansa by eventportrait.ro (37 of 106)

Iata ca timpul s-a scurs cu repeziciune de la intalnirea noastra cu d-na prof Ana Muntean iar noi revenim usor inapoi inspre toate lucrurile desfasurate si scurse de la Conferinta Copilaria Mica – O mare sansa.
A fost un timp lung, o stare de vacanta, de meditare si speram si de introspectie, in care toate cele rostite s-au sedimentat, au incoltit si acum poate devin instrumente folositoare vietii noastre. E ca si cum intrebarile, conexiunile, raspunsurile, insight-urile ori dilemele au dospit in mintea noastra  ca un aluat in linistea noptii.

Probabil ca cel mai important lucru pe care d-na profesor ni-l dozeaza cu grija si maiestrie la fiecare intalnire este bucuria de a avea copilul, in ciuda tururor greutatilor parintesti. Puterea de a te bucura de el ca de cea mai pretioasa comoara si sa-ti reamintesti in fiecare moment ca-i cea mai  mare bucurie de care trebuie sa te incanti ca de un dar nepretuit, sa te amuzi in fiecare clipa de minunea de a-l avea. Cu acest sentiment in suflet, reimprospatat, plec de fiecare data cand o intalnesc!

A fost o intalnire ce a reunit din nou  parinti, psihologi, studenti, educatori ori viitori parinti.

De ce copilaria mica?

Copilaria mica, asa cum spunea Ana Muntean intr-un interviu pentru revista  Qbebe “ reprezinta sansa fiecarui individ de a evolua intr-un sens sanatos si chiar fericit in viata sa. Noi ne nastem cu un potential dar modul in care acel potential e valorizat sau nu e valorizat depinde de ceea ce ni se intampla in  viata, iar copilaria mica este momentul prim si momentul cel mai important in modul in care va fi valorizat potentialul nostru nativ.

In potentialul acesta, apare si un set de asteptari. Potentialul contine nu doar germenii inteligentei noastre, a posibilitatii noastre de a fi fericiti, dar contine si un set de asteptari ale unor experiente care conditioneaza valorizarea  potentialului nativ.  De exemplu, apare asteptarea de a fi iubit sau mai concret spus de a fi tinut in brate, de a fi protejat in momentele de frica (iar copilului ii este frica in multe momente). Aceasta este o asteptare cu care ne nastem, de realizarea careia depinde modul in care va fi valorizat potentialul nostru in procesul dezvoltarii. Daca aceasta asteptare va fi satisfacuta si copilul nu va fi lasat prada spaimelor, va fi calmat, luat in brate si linistit de catre parinti, adica protejat,  atunci copilul are conditia necesara pentru a se concentra pe explorarea mediului din jurul sau, pe sine insusi, adica are conditia necesara pentru a descoperi si a invata, valorizandu-si potentialul intelectual nativ.

De ce este speciala copilaria mica? In copilaria mica, in functie de aceste intamplari sau experiente de viata care corespund mai mult sau mai putin asteptarilor cu care ne nastem, se creaza in creier anumite tipare sau cai neuronale. La  inceput, creierul copilului este capabil sa inregistreze orice. Are o imensa capacitate de a crea sinapse (conexiuni neuronale, ceea ce inseamna invatare), de a face legaturi, in functie de stimulii la care este expus  si pe care creierul ii inregistreaza.  Insa experientele selecteaza tiparele neuronale care raman. Potentialul acesta infinit de a invata orice, nu mai este niciodata, de-a lungul vietii, atat de intens ca in copilaria mica. «  

Care sunt nevoile copilului a caror satisfacere conditioneaza dezvoltarea sanatoasa?

  • Dragoste: “trebuie sa fie cineva nebun dupa copilul acesta!” (Uri Bronfenbrenner)
  • Explorare
  • Responsabilitati
  • Recunoasterea meritelor, lauda, premiere

 Copilul are nevoie de dragostea celor ce-l ingrijesc si devine  o fiinta ce se bucura de viata si de lucruri  in masura in care el este inconjurat de adulti care-l iubesc, il protejeaza  si el se poate oglindi in bucuria celor care-I sunt dragi. “Bucuria copilului apare in situatii in care el vede cum se bucura mama, tata, bunica de prezenta lui sau de  ceea ce a facut el. Asta il bucura! “

Comunicare si comuniune

La inceputul vietii nu putem vorbi de comunicare, este vorba mai degraba de o comuniune. Mama se afla in comuniune cu copilul ei chiar si in momentele in care nu se afla langa copil, iar, la randul lui, copilul se afla in comuniune cu mama. Cu cat e mai mic copilul cu atat e mai intensa comuniunea. E ca si cand s-ar continua viata aceea in care erau 2 dar de fapt unul singur.

De ce am vorbit atat despre creier?

Am vazut si inteles ca fiecare etapa de dezvoltare are rolul ei si de asemenea am putut intelege ca fiecare etapa neexploatata se poate finaliza cu o abilitate neachizitionata. Un bun exemplu poate fi experimentul ce a fost facut pe puii de pisica, care, neavand posibilitatea de as-si deschide ochii in primele saptamani de viata, au ratat acesta achizitie si au ramas orbi.  La fel putem vorbi si despre dezvoltarea zambetului copilului, a vorbirii, a locomotiei, etc. Pentru fiecare stadiu al dezvoltarii exista un moment de maxima sensibilitate pentru dezvoltarea abilitatii respective, care, odata pierdut,  nu se va mai putea recupera deplin niciodata.

Jean Piaget ne-a dezvaluit ca dezvoltarea cunoasterii la copil se realizeaza trecand prin diferite stadii , precum : stadiul senzoriomotor, preoperational, al operatiilor concrete si ultimul, cand intelectul e deplin operational, stadiul gandirii abstracte, generalizate.

“Sinapsele primare, ce sunt codate genetic, sub influenta experientelor unele se vor pierde, iar altele vor fi  intarite putandu-se dezvolta si altele in afara de cele cu care ne nastem. Acesta este procesul de invatare care se realizeaza ca urmare a experientelor si care selecteaza sinapsele ce raman sau dispar si creaza noi sinapse. Experientele pe care copilul le are cu mediul ii contureaza acestuia  sinapsele si tiparele neuronale.

Experientele se inregistreaza creandu-se circuite  neuronale, care daca se repeta, prin trairea aceleiasi experiente, devin tipare neuronale. Tiparele genereaza comportamente automate, ceea ce faciliteaza  munca noastra de zi cu zi. Tiparele neuronale reprezinta  obisnuinte, o invatare buna, utila, care ne simplifica viata de zi cu zi.

Atunci cand invatam prin repetarea unor experiente inadecvate apar tipare neuronale corespunzatoare  acestor experiente nedorite.  Tiparele se mentin, sunt durabile si pot activa comportamentele ce le sunt asociate chiar si in situatii care nu corespund experientelor ce au initiat aceste tipare. Sunt suficiente anumite detalii care reamintesc experienta ce a generat tiparele si circuitul neuronal este activat si ne comportam ca si cand suntem din nou in fata experientei care a initiat circuitele. Cu cat experienta este mai drmatica, traumatica, cu atat riscul citirii false a situatiei actuale este mai mare.

Indiferent ca sunt sinapse genetice sau sinapse noi, pe care le-am format prin invatare, substantele toxice, experientele stresante sau lipsa de stimulare pot conduce la eliminarea acestora.

Creierul este un organ social.

Creierul nostru nu va putea functiona conform inzestrarii lui genetice decat in masura in care se dezvolta in conexiune si sub patronajul creierului adultului.

Conexiune, conexiune, conexiune.

O teorie interesanta despre care ne-a vorbit Ana Muntean este a renumitului psiholog Vagotski, redescoperita in zilele noastre care spune ca “ indiferent de potentialul genetic, nivelul de inteligenta la care ajunge un individ este nivelul de inteligenta al celor cu care creste si locuieste copilul.”

Cu siguranta ne vom gandi cu totii la solutiile pe care parintii reusesc sa le gasesca pentru cresterea copiilor . Ce facem cu bonele?  Cum selectam persoanele cu care ne lasam copiii? Cu siguranta una dintre intrebarile care ne  framanta ar fi: ce este mai important? Este importanta caldura, dragostea cu care este crescut copilul sau mai degraba nivelul de inteligenta al persoanelor care sunt in jurul copilului ?!

Daca ne gandim la teoria atasamentului ne vine in minte J. Bowlby, autorul ei,  care a spus ca, copilul nu are nevoie de o mama “dulap” care sa-I satisfaca nevoile fizice, ci de o mama care sa fie sensibila si sa raspunda nevoilor emotionale ale copilului.

De asemenea putem vedea acest raspuns si din experimentul lui Harlow cu maimutele Rehsus. Acesta a demonstrat cum puii de maimuta separati de mama lor si pusi intr-un loc cu 2 mame surogat (o macheta  din sarma prevazuta cu un biberon cu lapte si o a doua macheta imbracata intr-o blanita artificiala) se linisteau si se cuibareau, gaseau confort  la “mama” de plus, iar la cea de sarma mergeau doar sa se hraneasca.

Deci cum sa fie alegerea parintilor, bazata pe dorinta de a inconjura copilul de dragoste imensa si preocupare si responsivitate sau bazata pe dorinta de a-I oferi copilului un mediu in care sa-i asiguram dezvoltarea intelectuala?

“Este vorba si de varsta copilului” Ne lamureste d-na profesor.

“Toate cercetarile arata ca o mama buna are nevoie de minim 10 ani de scoala, nu neaparat de bacalaureat.  Iar faptul ca este iubitoare cu copilul este ceva de neinlocuit.

Apoi, chiar daca copilul are o bona iubitoare insa fara prea multa scoala, trebuie sa avem in vedere ca, copilul petrece doar o parte din timpul sau cu aceasta bona. El are parintii lui cu care comunica, are mediul lui unde se dezvolta. Apoi, este vorba de varsta copilului si de functia de indrumator a adultului atunci cand copilul se confrunta cu o situatie problematica.”

Experimentul unui psiholog american intr-un orfelinat este graitor!  “El  a observant ca  in fiecare an jumatate din copii internati la orfelinat mureau. Si cum pe parcursul a 2-3 ani, se instala o discrepanta tot mai mare intre achizitiile si starea de sanatate a copiilor ce cresteau in acest orfelinat comparativ cu ale copiilor ce cresteau in familii.

Ajungand director, se hotarasre sa  ia dintr-un lot de 27 de copii nou veniti in orfelinat 13 copii nu mai mari de 4 luni, care sa fie crescuti de tot atatea mame cu usor retard mental. Dar aceste mame erau foarte iubitoare si cu toate ca nu stiau sa ingrijeasca copii foarte bine, fiind supravegheate, reuseau sa faca ingrijirile asa cum trebuie.

Pentru acest experiment, psihologul american a fost pedepsit pierzandu-si dreptul de practica. Insa peste 20 de ani, a fost premiat de catre Asociatia psihologilor din Statele Unite primind medalia de aur, tocmai din mainile unuia din cei 13 copii crescuti de catre aceste mame, si primind  multumirile acestui tanar pentru ca-I salvase viata si sanatea mentala.

Toti cei 13 copii crescuti de mame cu retard si apoi adoptati s-au realizat, intrand ca adulti in categoria gulerelor albastre.

Dintre cei 14 copii care ramasesera la orfelinat, unul singur se realizase in sensul in care reusise sa locuiasca singur si sa se angajeze ca spalator de vase intr-un restaurant.”

Mai sunt multe de spus, multe sunt spuse deja, insa speram cu alte ocazii sa ne mai intalnim cu aceasta doamna a psihologiei dezvoltarii umane, a teoriei atasamentului, acolo unde inca avem nevoie sa fim ghidati, de experienta, de cunoastere si bineinteles de intelepciunea ce o poarta fiind martora atator generatii de copii, de bunici si parinti ce au purtat peste timp traume, neajunsuri ori bucurii. Acum, ajunsi intr-un timp al rasturnarilor, al drepturilor copilului, intr-un timp al cautarilor cailor bune si drepte de a ne creste copii, sa incercam sa profitam de prezenta Prof. Ana Muntean, pentru a gasi raspusuri la unele intrebari ce ne framanta ca parinti.

Pentru asta o vom intalni pe Ana Muntean la inceput de septembrie in doua ipostaze, pe de o parte invitat in conferinta Educatia cu blandete si pe de alta parte in cadrul unor ateliere de lucru restranse, Gupuri de suport pentru parinti & Ateliere pentru specialisti, structurate pe grupe de varsta ale copiilor. 

Multumim tuturor celor ce ne-au stat aproape si la acest eveniment, oameni ce au depus eforturi pentru ca noi toti sa ne putem reintalni  la Muzeul Taranului Roman si sa discutam despre cum putem face lucrurile un pic mai bine pentru copiii nostri. 

 Radio Itsy Bitsy a fost vocea noastra pentru a doua oara, alaturi de  Revista Qbebe & Scoala Parintilor Responsabili ce ni s-au alaturat. Nescafe Alegria ca intotdeauna au fost prezenti cu bauturile calde pentru noi toti, asa cum ne-a fost la toate intalnirile, alaturi de Veganzza, laboratorul cu delicii.  Cartemma ,  Hollywood Beauty Academy &  Complete Beauty prin generozitatea lor au oferit cadouri participantilor la conferinta : carti  pentru copiii de acasa si cosmetice pentru mamicile prezente. Casa Vlasia este hanul de poveste ce ne-a oferit suportul nemarginit.

Multumim Partenerilor evenimentului : Muzeul Taranului Roman,  Printesa UrbanaGritty HubWork at Homes MomsZana ScutecelBlog in tandemCristina OtelGabriela MaalaoufAsociatia SamasEvent PortraitFamilia ZenSunt PiticMama de MateiPisica pe SarmaPsiholog pentru CopiiAsociatia de Pediatrie si Consultanta in Alaptare,Iarmaroc ZenPronatalitaPravalia parintilor, taticool.eumotherhood.ro.

Adaugă un comentariu