0744-181-268
contact@leaganulvietii.ro

12 Iun 2018

Care este de fapt influenta parintilor asupra copiilor?

470771357_bcf62c34f2_z
Daca ne uitam cu atentie la felul in care isi explica ceilalti comportamentul negativ al copiilor, observam ca majoritatea dau vina pe parinti (Uite un copil prost cresut, nu se ocupa de el, l-au rasfatat, nu s-au ocupat de el).  Parintii sunt considerati responsabili pentru felul in care se poarta copiii si mai ales pentru greselile lor. De asemenea, parintii la randul lor se simt vinovati, ingrijorati sau pur si simplu depasiti de situatie cand vad cum copiii lor o iau pe cai gresite.

Insa oare cat si ce din ceea ce fac parintii chiar conteaza in dezvoltarea copiilor? Ce decizii din prezent vor avea impact in viitor si ce decizii sunt pur si simplu nesemnificative?

Ca sa iti faci o idee, gandeste-te la tine din prezent: cat din ceea ce esti acum se datoreaza parintilor si cat altor persoane? Ce impact are in prezent felul in care ai fost crescut de parinti? Care din deciziile lor de cand erai mic inca te mai afecteaza?  

Cel mai probabil, iti vine sa spui ca conteaza mult cum iti cresti copilul, insa, daca te uiti in urma, constati ca doar anumite lucruri ti-au creat o directie iar altele nici nu au contat prea mult.  Pe de alte parte stim ca  exista anumite etape in dezvoltarea copiilor cand influenta parintelui este cruciala, si ceea ce el ofera atunci copilului vor face diferenta intre numeroasele variante de dezvoltare a copilului din punct de vedere cognitiv si socio-emotional pe viitor.

Asadar, e important sa clarificam cat de mare e importanta parintilor in viata copiilor si mai ales cat de mult conteaza deciziile pe care le iau acestia in primii ani de viata ai acestuia. Care sunt lucrurile de care parintii trebuie sa tina seama  si care sunt mai putin importante, pentru ca pur si simplu nu stau in puterea lor.

Cand spunem influenta parintelui, ne referim la mai multe lucruri: in primul rand genele pe care le-a transmis, apoi felul in care isi creste copilul si apoi educatia pe care i-o transmite. Toate aceste influente sunt de obicei transmise impreuna, asa ca este dificil de stabilit cu certitudine cat conteaza de fapt fiecare. Insa studiile din domeniul psihologiei incep sa faca lumina in aceasta privinta.

Spre exemplu, incepe sa fie tot mai bine cunoscut impactul potentialului genetic asupra unor trasaturi precum impulsivitatea, cautarea de stimuli noi, sociabilitatea, deschiderea catre ceilalti. Toate acestea au un pronuntat caracter genetic, adica tind sa se exprime in comportament indiferent de tipul de educatie primit. Spre exemplu, un copil care are un nivel ridicat de impulsivitate va tinde sa actioneze asa chiar daca parintii incearca sa il tempereze. In cazul acestuia, este nevoie ca educatia ulterioara sa compenseze aceastra trasatura, care va fi tinuta in frau cu mare efort. Un copil care nu este impulsiv nu se va manifesta asa, chiar daca parintii nu s-au straduit deloc sa il educe in aceasta directie.

Insa chiar si comportamentele programate genetic, precum a vedea,a merge,a zambi, care in mod normal se achizitioneaza in mod automat, au nevoie de anumite conditii de mediu ca sa se manifeste. Conditia este ca mica fiinta aflata in exact  momentul crucial al dezvoltari acestora sa poata fi in preajma factorilor externi ce-i permit invatarea,  dezvoltarea si mentinerea comportamentului. Daca “circuitele neuronale nu sunt activate in anumite perioade critice ale dezvoltarii, s-ar putea sa nu fie niciodata capabile de functionare”, spune prof. psih. Ana Muntean.

Nu numai oamenii functoneaza in acest fel ci si animalele.  De exemplu pasarile au in programul lor genetic un sistem de navigatie , care se orientaza dupa campul magnetic al Pamantului, dupa pozitia stelelor sau in functie de pozitia Soarelui. Desi aceste abilitati sunt innascute, totusi puii de pasari au nevoie sa le exerseze in anumite momente ale dezvoltarii lor.  Daca sunt aflate in captivitate in primul an de viata, pasarile pierd definitiv aceasta capacitate innascuta de navigatie, tocmai pentru ca in acea perioada critica destinata invatarii orientarii nu au fost expuse la Soare, stele, libertate etc. Indiferent daca sunt invatate mai tarziu, acestea nu vor mai reusi sa navigheze ca un animal\pasare salbatic.

Trecand la lumea micutilor oameni, stim deja ca in copilarie exista perioade critice pentru invatarea anumitor  comportamente sau abilitati. Spre exemplu zambetul este unul din acele comportamente reflexe ce apare inca de la nastere, chiar daca inca nu este un raspuns la relationarea cu alti oameni si nu are valoare sociala. Totusi, daca un bebelus nu vede zambete in urmatoarele luni de viata,  asa cum se intampla cu copiii orbi din nastere, dupa 2-3 luni isi pierde defitiv aceasta abilitate.

“Daca tiparul de comportament programat genetic trece de perioada critica, sensibila, fara a i se raspunde printr-o stimulare adecvata din partea ambientului, potentialul innascut al copilului nu se va dezvolta”, afirma Ana Muntean.

Asadar, influenta experientelor traite de copilul mic are un puternic impact asupra dezvoltarii si functionarii sale de mai tarziu. Insa experienta din primii ani nu influenteaza viata curenta a individului intr-un mod mecanicist, simplu, ca o pecete pe o bucata de ceara, ci intr-o progresie nonliniara in care “experienta  creeaza, inspira expectante si comportamente, ce, la randul lor, vor da nastere unor noi forme de experiente”,  spune si citeaza tot Ana Muntean in una dintre cartile sale: Psihologia Dezvoltarii Umane.5181573422_79874a19a1_z

Daca ti-am trezit curiozitatea si vrei sa cunosti in detaliu ce trasaturi au o inalta determinare genetica si cum poti stimula dezvoltarea abilitatilor cognitive si socio-emotionale ale copilului mic, te invit Sambata 16 iunie la conferinta pe care ne-o pregateste Ana Muntean Copilaria mica-O mare sansa! Este cea care ne va ghida timp de 6 ore pe taramul copilariei mici, parentalitatii, a competentelor si responsabilitatilor acestuia dar si a frustrarilor, a neputintelor si a epuizarii parentale. Conferinta este o incursiune in psihologia copilului mic, in viata lui interioara, in etapele de dezvoltare ale acestuia si bineinteles un ghid nepretuit spre a fi un parinte potrivit.

 

Adaugă un comentariu