0744-181-268
contact@leaganulvietii.ro

16 Mar 2018

Atasamentul parinte-copil, baza relatiilor sanatoase 17, 18 Feb. 2018

Multe luni am cautat cele mai bune variante pentru a aduce la lumina unul dintre oamenii cu cea mai mare expertiza in relatia dintre parinte si copil, din perspectiva atasamentului si am reusit in weekendul 17, 18 februarie sa o avem in fata pe Prof. Dr. Ana Muntean.

Nu este un nume rasunator. Nu la noi! Mai degraba in cercurile de cercetatori din afara tarii, ce fac o munca incredibila, fara ca cineva sa-i puna in lumina reflectoarelor. Profesor univ. dr.  cercetator ce a desfasurat o perioada lunga de timp activitate clinica in calitate de psiholog de copii.

Autoarea a peste 10 carti de specialitate printre care se numara: Psihologia dezvoltarii umane, Violență, traumă, reziliență, Adopția și atașamentul copiilor separați de părinții biologici autor si co-autor a peste 83 de articole de specialitate aparute in tara si strainatate.

Ana Muntean deborda de informatie, si asta am simtit-o cu totii in cele 2 zile lungi si pline pe care le-am avut alaturi de ea. Anii plini de experienta clinica in clinici, spitale, centre, sau cabinet apoi munca de cercetare, universitate, publicatii stiintifice toate resimtite si cuantificate de unii dintre participanti in “ aur”, “ceea ce am primit este aur” . Au fost in sala viitori parinti, parinti, educatori Montessori si din invatamantul clasic, profesori, psihologi, studenti, medici, chiar si bunici si bone, oameni din institutii precum Directiile de Protectie a Copilului care erau direct interesati, dar si specialisti ai Casei Corpului Didactic si Universitati.

Si inca o data putem spune ca numai cel ce are poate oferi.

Am cautat sa aducem in lumina un subiect pe cat de necunoscut pe atata de important: Atasamentul dintre parinte si copil cu 4 dintre subiectele majore ce orbiteaza aceasta tematica. Am impartit dupa cum urmeaza cele doua zile in 4 sesiuni in care s-au discutat teme, situatii de viata, intamplari, trairi despre atasament, pentru ca in definitiv atasamentul este ceva biologic, ceva din noi, care este si va fi mereu, determinand in fiecare zi din viata noastra ganduri, atitudini, reactii, si formand in mintea fiecarui copil un fel de script pentru ceea ce urmeaza in viitoarele sale relatii ori situatii de viata.

 

1. Ce inseamna un atasament sanatos si de ce copiii au nevoie de un atasament securizant?

2.Atasament si trauma. Rezilienta.

3. Atasamentul copiilor/atasamentul parintilor

4. Cum si cand poate fi „reparat” atasamentul

5. Atasamentul in copilarie si manifestarile lui in viata de cuplu

Ziua 1

Ce este atasamentul si de ce are copilul nevoie de un atasament securizant?

Fiecare mama si-a facut griji macar o data pentru copilul ei prea dependent, prea agatat de ea, prea mohorat, prea pretentios. Daca nu ea, sigur cineva din preajma i-a amintit de aceste angoase, frici.

Dar niciuna dintre noi nu am plecat cu gandul mai departe in natura, privind si invatand de la ea, ori uitandu-ne in viata si scapand de sentimentul de culpabilitate, ca puiul nu-i bine si sa vedem ca mai intai de toate esti dependent ca sa poti fi mai apoi independent…ca mai inainte de toate este vorba de supravietuire si fiecare pui se naste cu o serie de abilitati pe care le foloseste spre a-si “ convinge” parintele sa-l protejeze!

 

Despre ce este vorba? Siguranta si protectie sau bunastare?

O viata de om a trecut de cand John Bowlby, intemeietorul teoriei atasamentului rastoarna pentru prima data conceptul conform caruia nevoile primordiale ale copilului sunt cele fiziologice si aduce argumente puternice asupra faptului ca grija si caldura materna sunt cele care dau sentimentul de siguranta copilului si nu hrana si conditiile material bune.

Cu totii suntem in relatii. Adulti, femei, barbati, batrani, copii, dar mai mult decat oricare dintre aceste categorii copiii supravietuiesc, se dezvolta si cresc datorita unei relatii cu cel putin un adult semnificativ fata de care isi va construi un atasament sanatos. Aceasta relatie nu se bazeaza doar pe ingrijiri ci mai ales pe schimburile emotionale.

Bowlby, intemeietorul Teoriei Atasamentului a observant ca atunci cand sunt separati de mama, copiii traiesc stari de stres intens, chiar daca acestia sunt hraniti si ingrijiti de alte persoane.

Atasamentul este povestea fiecaruia dintre noi, este despre ceea ce ne-a construit, ceea ce ne-a lipit de mama si ceea ce ne tine si azi…

Atasamentul este prima legatura emotional puternica pe care copilul o dezvolta fata de o persoana semnificativa, disponibila si afectuasa. Ceea ce-l face pe copil sa aiba comportament de atasament, (sa fie atasat, sa se agate, sa planga, sa suga, sa se simta in primejdie, sa se simta singur, etc.) este nevoia lui de securitate si de a se simti in siguranta. Atunci cand mama ii poate asigura copilului o stare de siguranta, netulburata de teama si frica de a o pierde, atunci cand ea este calda, constanta, blanda, disponibila fata de nevoile fizice si emotionale ale copilului cel mai probabil copilul va dezvolta un atasament securizant. El invata sa asocieze mama cu bunastarea, confortul si reducerea primejdiei si o vede ca pe un refugiu pentru trairile stresante pe care le incearca. Deci ori de cate ori se va simti dezamagit, respins, coplesit, in pragul esecului sau doar speriat, bolnav sau descurajat copilul se va intoarce la mama pentru a-si recapata starea de confort si siguranta de care are atata nevoie pentru a se putea intoarce inapoi in expeditia vietii. Construirea unui atasament sanatos este esentiala in primii ani de viata ai copilului. De fapt reprezinta  nevoia primordiala a puiului de om pentru a-si achizitiona usor si sanatos  abilitatiile cognitive, fizice si emotionale, necesare dezvoltarii sanatoase si echilibrate.

In aceasta poveste mama este esentiala, este baza de siguranta si paradisul securizant si  se numeste figura de atasament!

Un copil atasat cauta contactul cu mama in momentele lui de dificultate. Atunci cand mama este mai putin disponibila, responsiva fata de nevoile fizice sau emotionale ale copilului, cand nu-i intelege plansul, sau poate se afla ea insasi intr-un moment dificil, copilul nu intelege raspunsul mamei si devine temator. Temator ca o va pierde si astfel sentimentul de securitate dispare. Copilul vrea sa-si revendice acea mama disponibila care poate sa-i asigure siguranta, care poate sa-l aline, sa-l apere, sa-l inteleaga si sa fie langa el.

Legatura primara de atasament este determinata de disponibilitatea, sensibilitatea si responsivitatea adultului si la randul ei detarmina dezvoltarea personalitatii individului adult, precum si a tulburarilor de personalitate. Este ceva foarte puternic in noi pentru ca e biologic, este de asemenea si intelept, ca atunci cand te afli in situatii critice ale vietii sa cauti protectie la persoanele pe care le simti intelepte, puternice si simti ca te vor putea proteja”. Ana Muntean

 

Care-i rolul atasamentului in viata noastra?

Orice copil separat de mama sa, deci de figura de atasament va avea reactii emotionale puternice, (cum ar fi: plans, furie, anxietate) ce au rolul de a restabili accesul la mama. De ex, atunci cand mama pleaca, este indisponibila, absenta sau nu este prezenta in relatia din care copilul se hraneste emotional, el se va simti in pericol, iar frica va declansa comportamente de cautare a prezentei figurii de atasament (plans, manie, etc), ce va descuraja mama sa fie plecata, indisponibila pe viitor. Anxietatea, frica, amenintarea indisponibilitatii parintelui vor mentine copilul intr-o stare de neliniste \ teama, el nu se poate bucura de o baza sigura de la care sa poata pleca in explorare\cunoastere ci mai degraba ramane in stare de alarma continua. Simtindu-se mereu amenintat de indisponibilitatea parintelui, (protectia, empatia, recunoastere etc. acestuia), copilul isi va crea cai sau strategii nesanatoase, nesigure de a se adapta sau a supravietui mediului si unor adulti mai putin ofertanti.

Cand mama intelege comportamentele copilului provocate de teama\spaima\distanta\nesiguranta si vine catre copilul ei pentru a-l reasigura, copilul capata incredere in ea si se simte protejat, ceea ce ii va dezvololta un atasament sanatos.

Este un du-te-vino, catre lume si mama, in care mama este o oaza de siguranta. E vesnic acolo, orice si oricum ar fi. Asta-i da copilului siguranta si-i da valoare: Eu sunt cineva! Stima de sine pleaca de la o baza sigura, o mama care te iubeste orice ar fi si este acolo disponibila, blanda, bucuroasa, reflexiva.

Astfel copilul isi creaza o strategie pentru a putea mentine o legatura cu ingrijitorii sai, ce-i asigura supravietuirea, dat fiind ca puiul de om are nevoie de o perioada mai lunga de timp, comparativ cu celealte mamaifere, pentru a fi independent. Adultul ii asigura securitatea fizica si emotionala pentru a se putea dezvolta creandu-i printr-un atasament securizant un invelis protector in care copilul se construieste. Cu fiecare mama si fiecare copil incepe o poveste unica de dragoste. Istoria lor se contureaza deja la finalul primului an de viata. Felul in care se desfasoara interactiunea dintre mama si copil va determina un tip unic de atasament care-i va construi mai departe istoria viitoarelor interactiuni, relatii de iubire si va deveni un model de a se raporta la viata si evenimentele ei. Va avea ecou puternic in constructia micului copil si viitorului adult, a stimei de sine, a sentimentului valorii, a reusitelor, a competentelor cognitive si a viitorului rol de partener si parinte.

In modelul internalizat de functionare a lumii…poate exista credinta: Da, sunt o persoana care merita sa fie iubita, ajutata sau sa ai credinta ca nu, nu meriti dragoste, n-ai atata valoare. In functie de aceste credinte iti creezi apoi asteptari, dar in functie de aceste credinte care sunt sadite in capul nostru de prima relatie de atasament, avem perceptia lururilor, e ca si cand tipul de atasament pe care-l ai, iti construieste o pereche de ochelari, si atunci te vei uita la toti din jurul tau prin acei ochelari si asa o sa-i vezi. Si chaiar daca va fi o persoana foarte iubitoare, foarte constanta, fidela, pentru ca n-ai avut incredere in prima figura de atasament si ti-ai dat seama ca nu poti avea la nevoie incredere, nu vei avea increde si o vei percepe ca pe o persoana in care nu poti avea incredere pt ca te va trada.

Modelul de functionarea a lumii ne modeleaza trairile si comportamentele, nu doar cele emotionale ci si comportamentele cognitive. Ne influenteaza modul in care cunoastem lumea.” Ana Muntean

 

Cum se naste atasamentul? Avem atasament chiar de la inceput?

Nu, nu avem atasament chiar de la inceput. Micul om se naste intr-o lume inspaimantatoare, unde totu-i nou si el cauta sa se agate de orice persoana care-i acorda ingrijire si hrana, caldura si afectiune pentru a putea supravietui. 

Pana la 3 luni atasamentul este indiscriminant. Oricine-l ia in brate, e binevenit! Pana la 4 luni copilul nu este atent pe lucrurile dinafara, dupa aceasta varsta e asa zisa revolutie a mainilor, cand copilul isi priveste manutele. E momentul in care el icepe sa aiba atentie fata de obiectele din jur. Dar pana atunci, nu. La 4 luni incepe atentia pentru modul in care relationeaza cu anumite persoane, dar nu vorbim de atasament. Mama stie sa-l tin in brate mai bine decat tata, si atunci sigur, va prefer bratele lui mama.

De la 6 luni incepand el isi construieste aceasta relatie preferentiala cu o persoana, cu figura de atasament si la 7 luni poti identifica cine-i figura de atasament, pentru ca plange, plange, plange ca-l doare burica si numai atunci cand vine mama sa-l ia in brate se linisteste.” Ana Munten

 

Exista un atasament bun si altul mai putin bun?

Asa cum le-au identificat Mary Ainsworth si Mary Main, continuatoarele muncii lui Bowlby, exista 4 tipuri de atasament, fiecare dintre ele structurate in functie de sensibilitatea, disponibilitatea si responsivitatea figurii de atasament.

  1. Securizant
  2. Ambivalent
  3. Evitant
  4. Dezorganizat

Toate aceste tipuri de atasament mai putin ultimul nu sunt altceva decat strategii pe care copilul si le dezvolta cu scopul de a functiona si a mentine legatura de atasament cu adultii ce-i ofera ingriire. Responsabili, sensibili, responsivi ori indisponibili, neresponsivi, etc, mai putin tipul dezorganizat care de fapt nu are o stategie de adaptare pe modul de functionare a adultului.

Copiii cu atasament securizant se dezvolta in mod pozitiv ca indivizi si ca adulti. Dezvolta o conceptie clara despre sine, ca fiinta demna de a fi iubita si respectata. Invata sa-si exprime si sa-si controleze emotiile. Sunt interesati sa exploreze mediul si sa-si dezvolte cunostintele.

 

Este atasamentul securizant potrivit cu societatea noastra?

Atasamentul securizant inseamna si naivitate, credulitate, si cineva zicea ca plecand de la asta putem sa credem ca poate nu-i foarte bine sa ai un copil cu atasament securizant in societatea noastra. Dar as vrea sa amintesc! Atasamentul securizant este garantul sanatatii mentale. Sa ai un copil cu atasament securizant inseamna sa fii sigur pe viata si sa mori linistit ca ai un copil care e capabil sa fie autonom, pe picioarele lui, sa se descurce bine in viata si sa-si creasca bine proprii copii. Vor exista situatii in care unii o sa profite de el? Cu siguranta! Dar, numai cel care are, poate da!   Posesorul unui atasament securizant este unul care are si deci poate da! Noi toti am vrea ca societatea noastra romaneasca sa aiba un pic un altfel de cultura. Sa fim mai putini violenti, sa fim mai solidari unii cu altii, sa fim mai rationali, sa n-avem explozii emotionale …noi toti am vrea sa traim intr-o astfel de cultura. Vom trai intr-o altfel de cultura atunci cand vom avea cel putin 66% atasament securizant in randul adultilor. Deci raspunsul este nu, nu e vorba de mecanisme defensive, pentru ca nu sunt sanaoase! Pe termen scurt te scot din impas, pe termen lung te impiedica se te dezvolti.

Atasamentul securizant inseamna inainte de toate ca-ti cunosti valoarea. Iti cunosti valoarea, deci iti cunoasti si limitele, ai sentimentul ca esti o persoana puternica, apreciata de ceilalti. Ca ceilalti sunt disponibili si te vor ajuta…asa cum si tu la nevoie vei sari si vei ajuta. Ce poate fi mai bun decat atat intr-o viata sociala normala? Pentru ca, celelalte tipuri de atasament te vor face ca atunci cand esti in dificultate, fie sa zici: nimeni pe lumea asta nu ma va ajuta, trebuie sa ma descurc singur! Si atunci sa muncesti ca un nebun ca sa te descurci singur; fie o sa zici: trebuie sa-i folosesc pe ceilalti ca sa faca ceea ce am eu nevoie, si atunci sa recurgi la orice mijloace ca sa-i manipulezi pe ceilalti. Nici una nici cealalta nu-s sanatoase. Niciunul din cele doua tipuri nu vor cere ajutor deschis, cinstit. Deci, daca vezi ca un neajuns naivitatea in relatiile cu ceilalti, eu o vad ca pe un avantaj, pentru ca noi suntem fiinte sociale, noi nu ne numim oameni daca nu avem societate. Societatea ne face sa fim oameni. Ori daca n-am incredere in ceilalti ma voi izola de ceilalti, deci voi fi tot mai putin om. Ei, daca ma izolez de ei, atunci de asemenea nu-i vad ca pe semeni de-ai mei, ci pot sa-i vad ca pe obiecte pe care sa le manipulez, n-am niciun fel de retinere, niciun principiu moral. Sau ii vad ca pe niste obiecte ce pot face rau, si atunci de ce nu i-as face eu rau? Decat sa-mi faca el rau.

Dar nu cred ca cineva isi doreste cu adevarat sa traiasaca in preajma unor astfel de oameni si la nivel de societate, nu cred ca avem nevoie de o astfel de societate…. in mare parte suntem o astfel de societate.  Modul in care va functiona societatea de maine depinde de felul in care ne crestem copiii. De aceea e o urgenta sa intelegem problematica atasamentului si sa o punem in practica atunci cand suntem parinti sau profesionisti care lucreaza pentru ameliorarea unor situatii mai putin fericite.” Ana Muntean

 

Independenta sau dependenta la varste mici?

de la varsta mica copiii acestia cu atasament evitant isi manifesta autonomia. Cand ajung in prepubertate, de pe la 10 ani, sunt mult mai autonomi cei care au avut atasament securizant la varsta mica, decat cei care au fost intotdeauna incurajati sa fie autonomi si au dezvoltat in mare masura atasament evitant. Deci se plateste! Este un pret pe care il platesti atunci cand fortezi lucrurile si cand nu esti in permanenta dispus sa fii atent la a-ti proteja copilul”. Ana Muntean

Cand mai creste copilul

La intrarea in colectivitate apar noi persone de referinta in sistemul de atasament al copilului. Educatoarea este una dintre persoanele de referinta in sistemul de atasament al copilului.

Aici copilul poate repara un atasament nesigur intr-o relatie protectiva, buna, blanda cu educatoarea.” Ana Muntean

Trauma si rezilienta

Poti sa fii rezilient fata de un anumit tip de stresor, o anumita situatie si sa nu fii fata de altii, fata de alte evenimente. ” Ana Muntean

 

Ziua 2

Puterea de destin a atasamentului

Rolul atasamentului nu se incheie odata cu cresterea, ori cu maturitatea, ci continua sa functioneze dupa acelasi tipar initiat in copilaria mica.

Asa cum am spus deja, atasamentul din copilarie influenteaza toate relatiile cu persoanele semnificative din viata noastra. Ca vorbim de prieteni, de sefi, de rudenii, dar mai ales mai ales ca vorbim de proprii nostri copii si parteneri de viata, aceste relatii sunt total influentate de atasamentul din copilarie. De alminteri, despre adulti se spune si ca dupa modul in care interactioneaza cu proprii copii, poti identifica atasamentul pe care-l au. Pentru ca relatia cu figura de atasament din copilarie, determina credinta pe care o ai despre tine, despre lume si aceasta credinta este un fundal al functionarii tale sociale de-a lungul intregii vieti. Modelul internalizat de functionare a lumii pe care il dezvolti in aceasta legatura primara de atasament care iti inscrie in creier (e ca un script in creierul tau) valoarea pe care o ai tu, locul tau in lume, la ce sa te astepti din partea celorlalti si valoarea pe care ceilalti ti- o acorda, de asemenea strategiile rezolvarii unor situatii problematice. Toate acestea apar in modelul internalizat de functionare a lumii si iti dicteaza comportamentul de-a lungul intregii vieti.

Sunt 2 cercetatori care pentru prima data in 1987, au examinat relatia de dragoste a adultului in cadrul teoriei atasamentului, punand reusita relatiei de cuplu in legatura cu atasamentul celor doi parteneri. Bowlby a spus in teoria lui, ca relatiile acestea primare sunt model pentru toate relatiile vitoare, pentru ca seteaza asteptarile noastre fata de ceilati si ceea ce credem despre noi insine si despre ceilalti. Si asta sigur ca influenteaza cat de bine ne simtim in relatiile cu ceilalti.

Hazan si Shaver au aratat modul in care relatiile de dragoste ale adultului sunt conditionate de tipul de atasament si asteptarile specifice tipului de atasament ( atasament primar stabilit in copilaria mica). Hazan si Shaver spuneau ca dragostea e de fapt procesul de construire a relatiei de atasament cu partenerul si ca exista asemanari foarte mari intre modul in care-ti construiesti atasamentul fata de partener, el devenind figura de atasament pentru tine.

Aceste randuri reflecta o mica parte din temele, discutiile si informatiile oferite de Ana Muntean la conferinta.

Emotiile si gandurile celor ce au fost prezenti in weekendul 17, 18 februarie sunt rascolitoare. Am plecat cu totii cu inca multe intrebari, subiecte de interes, curiozitati, rani dezvelite si multe lucruri de reflectat.

Galerie foto din cadrul evenimentului nostru:

Link-ul de mai jos va deschide un chestionar ce trateaza Epuizarea Parentala.

Cu rugamitea de a va aloca un scurt timp de reflexie completand acest chestionar, munca si investitie a unor oameni cu adevarat valorosi.

“Burn-out”-ul sau epuizarea a fost descrisa in general in legatura cu activitatea profesionistilor. Epuizarea profesionala se remarca printr-o mare oboseala, o scadere a eficientei in actiunile intreprinse si depersonalizare.
Dar putem vorbi de o epuizare a parintilor coplesiti de ingrijirea copiilor?
Investigatii conduse de catre o echipa de cercetatori de la Universitatea Catolica din Louvain, Belgia, a gasit ca epuizarea parental atinge intre 2-12% dintre parinti. Ea se manifesta printr-o mare oboseala, ineficienta in ingrijirea copiilor si distantare emotionala.
Pentru a evita o culpabilizare inutila, care sa inrautateasca lucrurile, este necesar sa recunoastem aspectele de epuizare parentala ! Teoria atasamentului ne ajuta sa vedem mecanismele interne ale epuizarii parentale si ne orienteaza spre solutii. ” D-na Prof.Dr. Ana Muntean

Completeaza chestionarul

 

Vestea buna este ca o vom reintalni pe Ana Muntean in 16 iunie intr-o conferinta dedicata varstelor mici si in septembrie pregatim o intalnire despre tema mare a adolescentei.

Pentru evenimentul ce tocmai s-a incheiat, am avut alaturi chiar de la inceput oameni ce ne-au sprijinit, si-au pus condeiul si au scris despre acest eveniment, oameni ce au foast alaturi si au facut sa se intample lucrurile asa cum cei prezenti le-au gasit.

Multumim Country Spa pentru rasfatul cu care ne-ati imbiat in pauze, dar si pentru premiile oferite prin tombola, in frumoasa locatie din Snagov.
NESCAFÉ Alegria, cafeaua si toate bauturile calde ne-au tinut mintile alerte, pe masura maratonului la care ne-a provocat d-na prof. Muntean Ana.
Casa Vlăsia pentru sprijinul infinit.
Itsy Bitsy, ce ati fost alaturi de noi de-a lungul lunilor de pregatire.
Cartemma a fost cu sufletul langa noi si mai departe cartile oferite cadou, au plecat cu iz de surpriza catre casele unor copii.
Dermedics Skin Care System multumim pentru cosmetice la superlativ.
Event Portrait pentru amintirile frumoase ale celor 2 zile de conferinta.

Multumim partenerilor ce ne-au stat aproape:
Printesa urbanaMotherHood BucharestGrittyHubZana ScutecelBlog in TandemFamilia ZENCristina OţelŞi Blondele GândescWork At Home Moms RomaniaHollywood Beauty AcademyPisica pe sârmăRaluca Mosora,Asociatia SAMAS Sanatate pentru Mame si SugariPronatalita, Pravalia ParintilorMind Education HealthPsihologia iubirii romanticeMamă de MateiSunt PiticClas SnagovAcademia Heidi

Voua tuturor, multumiri!

Adaugă un comentariu